16 definiții pentru grădiște graghiștie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRẮDIȘTE, grădiști, s. f. Ridicătură (alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui. – Din sl. gradište „castru”.

GRẮDIȘTE, grădiști, s. f. Ridicătură (alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui. – Din sl. gradište „castru”.

grădiște sf [At: ODOBESCU, S. II, 144 / V: graghiștie / A și: grădiște / Pl: ~ti / E: bg градичте] 1 Ridicătură (alungită) de pământ formată în lunca unui râu ca urmare a eroziunii. 2 Loc al unei cetăți vechi sau al unei locuințe preistorice.

GRĂDÍȘTE, grădiști, s. f. 1. Formă de relief de dimensiunea unei movile sau a unui deal rămasă în lunca unui rîu, în urma eroziunii. 2. Locul sau urmele unei vechi cetăți sau localități preistorice. Antice construcțiuni de pămînt... se găsesc în Romînia... cărora țăranii romîni le zic cetăți de pămînt sau chiar uneori grădiști. ODOBESCU, S. II 144. – Accentuat și: grắdiște.

GRẮDIȘTE ~i f. 1) Ridicătură de pământ, rămasă izolată în lunca unei ape curgătoare în urma deplasării meandrelor acesteia. 2) Loc al unei așezări istorice. /<sl. gradište

grădiște f. deal mai lungăreț. [Slav. GRADIȘTE, tabără].

grádiște f. (vsl. gradište, întăritură, d. gradŭ, îngrăditură. V. gard. Cp. cu numele orașuluĭ Orheĭ, ung. Várhely, loc de oraș). Vechĭ. Locu unde a fost o cetate. Azĭ. Dun. Pópină. – Și grădíște, cum se numește locu Sarmizegethuseĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grắdiște s. f., g.-d. art. grắdiștii; pl. grắdiști

grădiște s. f., g.-d. art. grădiștii; pl. grădiști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRĂDIȘTE s. (GEOGR.) grind, (reg.) popină. (~ în lunca unui rîu.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

grắdíște (grădíști), s. f.1. Fortăreață sau cetate în ruine. – 2. Deal, colină. Sl. (bg., sb.) gradište. Se conservă mai ales ca toponim.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

grădíște, grădíști, s.f. (înv.) 1. loc unde a fost o cetate. 2. movilă în lunca unui râu sau într-o baltă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GRĂDIȘTEA 1. Com. în jud. Călărași; 5.008 loc. (1995). Până în 1965 s-a numit Cacomeanca. Biserica Sf. Nicolae (1820-1826) în satul Bogata. 2. Com. în Sectorul Agricol Ilfov; 2.837 loc. (1995). Stație de c. f. Mănăstire (1627) în satul Sitaru; biserica Adormirii Maicii Domnului (1657, reparată în 1846) în satul Grădiștea. Rezervație forestieră (125 ha). 3. Com. în jud. Vâlcea; 3.071 loc. (1995). Expl. de petrol și gaze. Biserică având dublu hram, Sf. Împărați Constantin și Elena și Sf. Matei (1840), în satul Grădiștea; biserica Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (1737), în satul Străchinești; bisericile de lemn Sf. Nicolae (1768) și Sf. Voievozi (1816) în satele Obislavu și Valea Grădiștei.

GRĂDIȘTEA MUNCELULUI, loc aflat pe terit. satului Grădiștea de Munte (Dealul Grădiștei), com. Orăștioara de Sus, jud. Hunedoara, unde au fost descoperite vestigiile unei așezări dacice, cunoscută sub denumirea de Sarmizegetusa Regia sau Sarmizegetusa Basileion – principalul centru economic, politic, militar și religios al statului dac în sec. 1 î. Hr. – 1 d. Hr. Aici au fost găsite unelte și obiecte de fier, ceramică dacică, lucrată la roată și cu mâna, arme, monede, precum și un vas care purta inscripția DECEBALUS PER SCORILO (Decebal, fiul lui Scorilo). Așezarea de la G. M. a fost distrusă de romani în timpul celui de-al doilea război daco-roman (105-106), aici fiind instalat un detașament al Legiunii a IV-a Flavia Felix, însărcinat cu paza regiunii.

Intrare: grădiște
grădiște substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOOM, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grădiște
  • grădiștea
plural
  • grădiști
  • grădiștile
genitiv-dativ singular
  • grădiști
  • grădiștii
plural
  • grădiști
  • grădiștilor
vocativ singular
plural
graghiștie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

grădiște graghiștie

  • 1. Ridicătură (alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grind popină
  • 2. Locul sau urmele unei vechi cetăți sau localități preistorice.
    exemple
    • Antice construcțiuni de pămînt... se găsesc în Romînia... cărora țăranii romîni le zic cetăți de pămînt sau chiar uneori grădiști. ODOBESCU, S. II 144.
      surse: DLRLC

etimologie: