2 intrări

school Articole pe această temă:

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRÂULÉȚ s. m. Grâușor (1). [Pr.: grâ-u-] – Grâu + suf. -uleț.

GRÂULÉȚ s. m. Grâușor (1). [Pr.: grâ-u-] – Grâu + suf. -uleț.

grâuleț sm, sn [At: TEODORESCU, P. P. 142 / P: grâ-u~ / Pl: ~uri / E: grâu + -uleț] 1-6 (Pop; șhp) Grâu (2, 29, 31) (mic) Si: (pop; șhp) grâușor (1-6), (reg; șhp) grâuț (1-6).

GRÎULÉȚ s. n. (Rar) Grîușor (1). Grîulețul lui de vară De departe că-nverzea. TEODORESCU, P. P. 142.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iárbă-grâuléț (plantă) s. f.[1] g.-d. art. iérbii-grâuléț modificată

  1. Eliminat mențiunea art.. — gall

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: grâuleț
  • silabație: grâ-u-leț info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grâuleț
  • grâulețul
  • grâulețu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • grâuleț
  • grâulețului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: iarbă-grâuleț
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iarbă-grâuleț
  • iarba-grâuleț
plural
genitiv-dativ singular
  • ierbi-grâuleț
  • ierbii-grâuleț
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grâuleț

etimologie:

  • Grâu + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09