gove sf vz govie

govie sf [At: MACEDONSKI, O. III, 135 / V: ~ve / Pl: ~ii / E: cf govi] 1 (Ban) Mireasă. 2 (Reg) Petrecere la care iau parte mai multe sate.

gòvie f. (în Dolj), petrecere la țară. [V. (des)goveală].

góvie f. (d. govesc 1). Vechĭ. Fată, fecĭoară. Olt. Ban. Serbia. Mireasă. Olt. Nedeĭe (poate de la bîlcĭu sfinteĭ fecĭoare Maria). Munt. vest (Tel.). O datină în dimineața zileĭ de Sfîntu Gheorghe, cînd 3-4 flăcăĭ, une-orĭ c’un lăutar, șezînd într’o căruță trasă de 2-4 caĭ cu clopoțeĭ, împodobită cu ramurĭ de salcie și de stejar, străbat satu cîntînd și chiuind cu ploștile de vin în mînă. – La Dos. govă, pl. ĭ, fecĭoară, fată.

GOVIE s. v. mireasă.

govie s. v. MIREASĂ.

govia 1. Mireasă, în Oltenia și Banat. 2. Obicei de primăvară în S Munteniei, cu caracter prenupțial, organizat de flăcăi. O căruță, frumos împodobită cu verdeață, trece din casă în casă adunând diferite obiecte lucrate de fete în timpul iernii. Mergând la locul unde se face jocul*, conducătorul grupului de flăcăi strigă obiectele pe rând pentru a fi recunoscute. În acest fel se face cunoscută îndemânarea, hărnicia și talentul fetelor din sat. Obiectele sunt „răscumpărate” de flăcăi la jocul care se desfășoară în continuare.

govie, govii, s.f. (înv.) 1. fată; mireasă. 2. nedeie, petrecere la țară.

govie, govii s. f. (reg.) gură.