GOST cf. sl. гocтъ „oaspe” și partea finală din Dragostea. 1. Goastă, Stan (17 A IV 102). 2. Gostea, boier, 1390 < sl. gostĭ (etim. Iorga III 269); – zis și Gostian, 1409 (Div 52); – olt. (16 B VI 338; AO XII 110; 17 B IV 405); Gostești s. (17 B IV 188); Gostescul, Gh., 1712 (AO IV 322). 3. Gosteiu (16 B IV 208; BG LIV 194); – cel Negru (13 – 15 B 16). 4. Gostoaia fam. (M mar). Gostilă (Ștef; Sur XV; Bîr IV). 5. Gostilă (Dm). 6. Gostilești s. (Dm); Gostilele s. 7. Gostinu s.; v. și Partea I la Augustin.