GOSPOD adj. invar. (Învechit și arhaizant) Domnesc. Atîta răutate a stîrnit în breaslă, cît nu-i chip altfel decît să-l bată măria-sa cu buzduganul... dacă nu cumva luminata socotință gospod n-a găsi că-i mai potrivit juvățul. SADOVEANU, Z. C. 82. Hrisov domnesc, scris pe slovenie și întărit cu pecetea gospod. ODOBESCU, S. I 398. Iacă dovezi gospod despre destoinicia mea. ALECSANDRI, T. 90.