2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GOSPODĂRÍT, -Ă, gospodăriți, -te, adj. (Despre oameni) Care și-a întemeiat o gospodărie (1) sau care își conduce cu pricepere, cu chibzuială gospodăria. – V. gospodări.

GOSPODĂRÍT, -Ă, gospodăriți, -te, adj. (Despre oameni) Care și-a întemeiat o gospodărie (1) sau care își conduce cu pricepere, cu chibzuială gospodăria. – V. gospodări.

gospodărit2, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. IV, 33 / Pl: ~iți, ~e / E: gospodări] 1 (D. treburile casei) Condus. 2 (D. menaj) Făcut. 3 (D. un bun, o instituție etc.) Administrat. 4 (D. oameni) Care și-a întemeiat o casă, o gospodărie. 5 (Pex; d. oameni) Căsătorit.

gospodărit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: gospodări] 1-4 Gospodărire (1-4).

GOSPODĂRÍT, -Ă, gospodăriți, -te, adj. (Despre oameni) Care și-a întemeiat o gospodărie, așezat la casa lui, căpătuit. S-a așezat cu femeia și cu doi feciori însurați, gospodăriți. VLAHUȚĂ, la TDRG.

GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

gospodări [At: I. IONESCU, C. IV / Pzi: ~resc / E: gospodar] 1 vi A conduce treburile casei. 2 vi A face menajul casei. 3 vt A administra un bun, o instituție, un stat etc. ca un bun gospodar (3). 4-5 vtr A-și întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze casa, gospodăria proprie. 6-7 vtr (Pex) A (se) căsători.

GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării, ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Intranz. A conduce treburile casei, a îngriji de gospodărie. Acum avea bietul om de toate; dară ce să facă, că nu putea gospodări! Deci și-au propus să meargă-n lume să învețe minte. SBIERA, P. 234. ♦ A face treburile necesare într-o gospodărie. Penelopa rămase sus ca să gospodărească prin casă. BART, E. 84. 2. Tranz. A conduce, a administra o instituție (publică). Minunata noastră clasă muncitoare, condusă de partid, a dovedit că poate gospodări întreprinderile fără burghezie, împotriva burgheziei și mai bine decît burghezia. REZ. HOT. I 293. 3. Refl. A întemeia o gospodărie (căsătorindu-se); a se așeza, a se căpătui. Daniil le vorbea despre viața lui singuratecă, despre moșioara ce avea, despre hotărîrea lui de a se așeza și a se gospodări de-al binelea. SADOVEANU, M. 116. Să ne gospodărim, că avem de toate cîte ne-ar trebui la starea aceasta! SBIERA, P. 267.

A SE GOSPODĂRÍ mă ~ésc intranz. A deveni gospodar (prin căsătorie); a-și întemeia o gospodărie. /Din gospodar

A GOSPODĂRÍ ~ésc 1. intranz. A fi gospodar; a îngriji de o gospodărie. 2. tranz. 1) (gospodării, instituții, organizații) A administra (cu chibzuință). 2) A face să se gospodărească. /Din gospodar

2) gospodărésc v. intr. (d. gospodar). Trăĭesc ca un gospodar, ca un om casnic. V. tr. Lucrez lucrurĭ de gospodărie. Fac gospodar, om cu casa luĭ: tata șĭ-a gospodărit băĭețiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă

gospodărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. gospodăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GOSPODĂRI vb. a administra, a cîrmui, a conduce, (înv. și pop.) a oblădui, a priveghea, a supraveghea, (înv.) a isprăvnici, a ocîrmui. (A ~ treburile publice.)

Intrare: gospodărit
gospodărit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gospodărit
  • gospodăritul
  • gospodăritu‑
  • gospodări
  • gospodărita
plural
  • gospodăriți
  • gospodăriții
  • gospodărite
  • gospodăritele
genitiv-dativ singular
  • gospodărit
  • gospodăritului
  • gospodărite
  • gospodăritei
plural
  • gospodăriți
  • gospodăriților
  • gospodărite
  • gospodăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: gospodări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gospodări
  • gospodărire
  • gospodărit
  • gospodăritu‑
  • gospodărind
  • gospodărindu‑
singular plural
  • gospodărește
  • gospodăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gospodăresc
(să)
  • gospodăresc
  • gospodăream
  • gospodării
  • gospodărisem
a II-a (tu)
  • gospodărești
(să)
  • gospodărești
  • gospodăreai
  • gospodăriși
  • gospodăriseși
a III-a (el, ea)
  • gospodărește
(să)
  • gospodărească
  • gospodărea
  • gospodări
  • gospodărise
plural I (noi)
  • gospodărim
(să)
  • gospodărim
  • gospodăream
  • gospodărirăm
  • gospodăriserăm
  • gospodărisem
a II-a (voi)
  • gospodăriți
(să)
  • gospodăriți
  • gospodăreați
  • gospodărirăți
  • gospodăriserăți
  • gospodăriseți
a III-a (ei, ele)
  • gospodăresc
(să)
  • gospodărească
  • gospodăreau
  • gospodări
  • gospodăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gospodărit

  • 1. (Despre oameni) Care și-a întemeiat o gospodărie (1.) sau care își conduce cu pricepere, cu chibzuială gospodăria.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căpătuit attach_file un exemplu
    exemple
    • S-a așezat cu femeia și cu doi feciori însurați, gospodăriți. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi gospodări
    surse: DEX '98 DEX '09

gospodări

  • 1. tranzitiv intranzitiv reflexiv A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, prin extensiune, ale unei instituții, organizații etc.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: administra attach_file 3 exemple
    exemple
    • Acum avea bietul om de toate; dară ce să facă, că nu putea gospodări! Deci și-au propus să meargă-n lume să învețe minte. SBIERA, P. 234.
      surse: DLRLC
    • Penelopa rămase sus ca să gospodărească prin casă. BART, E. 84.
      surse: DLRLC
    • Minunata noastră clasă muncitoare, condusă de partid, a dovedit că poate gospodări întreprinderile fără burghezie, împotriva burgheziei și mai bine decît burghezia. REZ. HOT. I 293.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv factitiv A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căpătui attach_file 2 exemple
    exemple
    • Daniil le vorbea despre viața lui singuratecă, despre moșioara ce avea, despre hotărîrea lui de a se așeza și a se gospodări de-al binelea. SADOVEANU, M. 116.
      surse: DLRLC
    • Să ne gospodărim, că avem de toate cîte ne-ar trebui la starea aceasta! SBIERA, P. 267.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • gospodar
    surse: DEX '09 DEX '98