2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GOSPODĂRÉȘTE adv. Ca gospodarii (buni); cu chibzuială, cu pricepere. – Gospodar + suf. -ește.

GOSPODĂRÉȘTE adv. Ca gospodarii (buni); cu chibzuială, cu pricepere. – Gospodar + suf. -ește.

gospodărește av [At: DA ms / E: gospodar + -ește] 1 Ca gospodarii (3). 2 Cu chibzuială Si: (fam) așezat.

GOSPODĂRÉȘTE adv. Ca gospodarii; cu chibzuială, așezat. Trebuie să lucrăm gospodărește. CAMILAR, TEM. 218.

GOSPODĂRÉȘTE adv. În mod gospodăresc; ca un bun gospodar. /gospodar + suf. ~ește

gospodăréște adv. Ca gospodariĭ, ca oameniĭ cu casa lor (serioșĭ): a vorbi gospodărește.

GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

gospodări [At: I. IONESCU, C. IV / Pzi: ~resc / E: gospodar] 1 vi A conduce treburile casei. 2 vi A face menajul casei. 3 vt A administra un bun, o instituție, un stat etc. ca un bun gospodar (3). 4-5 vtr A-și întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze casa, gospodăria proprie. 6-7 vtr (Pex) A (se) căsători.

GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării, ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Intranz. A conduce treburile casei, a îngriji de gospodărie. Acum avea bietul om de toate; dară ce să facă, că nu putea gospodări! Deci și-au propus să meargă-n lume să învețe minte. SBIERA, P. 234. ♦ A face treburile necesare într-o gospodărie. Penelopa rămase sus ca să gospodărească prin casă. BART, E. 84. 2. Tranz. A conduce, a administra o instituție (publică). Minunata noastră clasă muncitoare, condusă de partid, a dovedit că poate gospodări întreprinderile fără burghezie, împotriva burgheziei și mai bine decît burghezia. REZ. HOT. I 293. 3. Refl. A întemeia o gospodărie (căsătorindu-se); a se așeza, a se căpătui. Daniil le vorbea despre viața lui singuratecă, despre moșioara ce avea, despre hotărîrea lui de a se așeza și a se gospodări de-al binelea. SADOVEANU, M. 116. Să ne gospodărim, că avem de toate cîte ne-ar trebui la starea aceasta! SBIERA, P. 267.

A SE GOSPODĂRÍ mă ~ésc intranz. A deveni gospodar (prin căsătorie); a-și întemeia o gospodărie. /Din gospodar

A GOSPODĂRÍ ~ésc 1. intranz. A fi gospodar; a îngriji de o gospodărie. 2. tranz. 1) (gospodării, instituții, organizații) A administra (cu chibzuință). 2) A face să se gospodărească. /Din gospodar

gospodărì v. Mold. a conduce o casă.

2) gospodărésc v. intr. (d. gospodar). Trăĭesc ca un gospodar, ca un om casnic. V. tr. Lucrez lucrurĭ de gospodărie. Fac gospodar, om cu casa luĭ: tata șĭ-a gospodărit băĭețiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă

gospodărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. gospodăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Gospodărește ≠ negospodărește

GOSPODĂRÍ vb. v. administra.

GOSPODĂRI vb. a administra, a cîrmui, a conduce, (înv. și pop.) a oblădui, a priveghea, a supraveghea, (înv.) a isprăvnici, a ocîrmui. (A ~ treburile publice.)

Intrare: gospodărește
gospodărește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • gospodărește
Intrare: gospodări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gospodări
  • gospodărire
  • gospodărit
  • gospodăritu‑
  • gospodărind
  • gospodărindu‑
singular plural
  • gospodărește
  • gospodăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gospodăresc
(să)
  • gospodăresc
  • gospodăream
  • gospodării
  • gospodărisem
a II-a (tu)
  • gospodărești
(să)
  • gospodărești
  • gospodăreai
  • gospodăriși
  • gospodăriseși
a III-a (el, ea)
  • gospodărește
(să)
  • gospodărească
  • gospodărea
  • gospodări
  • gospodărise
plural I (noi)
  • gospodărim
(să)
  • gospodărim
  • gospodăream
  • gospodărirăm
  • gospodăriserăm
  • gospodărisem
a II-a (voi)
  • gospodăriți
(să)
  • gospodăriți
  • gospodăreați
  • gospodărirăți
  • gospodăriserăți
  • gospodăriseți
a III-a (ei, ele)
  • gospodăresc
(să)
  • gospodărească
  • gospodăreau
  • gospodări
  • gospodăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gospodărește

  • 1. Ca gospodarii (buni); cu chibzuială, cu pricepere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: negospodărește un exemplu
    exemple
    • Trebuie să lucrăm gospodărește. CAMILAR, TEM. 218.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Gospodar + sufix -ește.
    surse: DEX '98 DEX '09

gospodări

  • 1. tranzitiv intranzitiv reflexiv A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, prin extensiune, ale unei instituții, organizații etc.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: administra 3 exemple
    exemple
    • Acum avea bietul om de toate; dară ce să facă, că nu putea gospodări! Deci și-au propus să meargă-n lume să învețe minte. SBIERA, P. 234.
      surse: DLRLC
    • Penelopa rămase sus ca să gospodărească prin casă. BART, E. 84.
      surse: DLRLC
    • Minunata noastră clasă muncitoare, condusă de partid, a dovedit că poate gospodări întreprinderile fără burghezie, împotriva burgheziei și mai bine decît burghezia. REZ. HOT. I 293.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv factitiv A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căpătui 2 exemple
    exemple
    • Daniil le vorbea despre viața lui singuratecă, despre moșioara ce avea, despre hotărîrea lui de a se așeza și a se gospodări de-al binelea. SADOVEANU, M. 116.
      surse: DLRLC
    • Să ne gospodărim, că avem de toate cîte ne-ar trebui la starea aceasta! SBIERA, P. 267.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • gospodar
    surse: DEX '09 DEX '98