GONG, gonguri, s. n. Disc de metal care, lovit cu un fel de ciocan, produce un sunet caracteristic; se întrebuințează ca instrument de chemare și de semnalizare la teatru, la radio etc. Lîngă tabla lui Bogoiu se află un gong pentru sunat ora mesei. SEBASTIAN, T. 71. Un gong vibrează prelung. ANGHEL-IOSIF, C. L. 156. ♦ Sunet de gong. A sunat al treilea gong.