2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GONFLÁRE, gonflări, s. f. Umflare. – V. gonfla.

gonflare sf [At: DN2 / Pl: ~lări / E: gonfla] (Liv) Umflare.

GONFLÁRE, gonflări, s. f. (Livr.) Umflare. – V. gonfla.

GONFLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) gonfla. [< gonfla].

GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

gonfla [At: DN2 / Pzi: ~lez / E: fr gonfler] 1-2 vtr A (se) umfla. 3 vr (D. cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic.

GONFLÁ vb. I. tr., refl. (Despre materiale plastice) A-și mări volumul prin îmbibarea cu un lichid organic; (despre minerale, roci) a se umfla atunci când se îmbibă cu apă. ♦ A (se) umfla. [< fr. gonfler].

GONFLÁ vb. I. tr., intr. a (se) umfla. II. refl. (despre materiale plastice, minerale, roci, cavități anatomice etc.) a-și mări volumul, a se umfla prin îmbibarea cu un lichid. (< fr. gonfler)

A GONFLÁ ~éz tranz. (un obiect) A mări volumul, umplând spațiul cu aer. /<fr. gonfler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gonfláre s. f., g.-d. art. gonflắrii; pl. gonflắri

gonfláre s. f., g.-d. art. gonflării; pl. gonflări

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză

gonflá vb., ind. prez. 1 sg. gonfléz, 3 sg. și pl. gonfleáză

Intrare: gonflare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gonflare
  • gonflarea
plural
  • gonflări
  • gonflările
genitiv-dativ singular
  • gonflări
  • gonflării
plural
  • gonflări
  • gonflărilor
vocativ singular
plural
Intrare: gonfla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gonfla
  • gonflare
  • gonflat
  • gonflatu‑
  • gonflând
  • gonflându‑
singular plural
  • gonflea
  • gonflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gonflez
(să)
  • gonflez
  • gonflam
  • gonflai
  • gonflasem
a II-a (tu)
  • gonflezi
(să)
  • gonflezi
  • gonflai
  • gonflași
  • gonflaseși
a III-a (el, ea)
  • gonflea
(să)
  • gonfleze
  • gonfla
  • gonflă
  • gonflase
plural I (noi)
  • gonflăm
(să)
  • gonflăm
  • gonflam
  • gonflarăm
  • gonflaserăm
  • gonflasem
a II-a (voi)
  • gonflați
(să)
  • gonflați
  • gonflați
  • gonflarăți
  • gonflaserăți
  • gonflaseți
a III-a (ei, ele)
  • gonflea
(să)
  • gonfleze
  • gonflau
  • gonfla
  • gonflaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gonflare

  • 1. Acțiunea de a (se) gonfla.
    surse: DEX '09 DN sinonime: umflare

etimologie:

  • vezi gonfla
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

gonfla

  • 1. reflexiv A (se) umfla (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: umfla
    • 1.1. reflexiv (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: