GOGOMĂNIE, gogomănii, s. f. Faptă sau vorbă de gogoman; prostie, neghiobie, nerozie. Am scăpat vro gogomănie... Ia s-o dreg. ALECSANDRI, T. I 48. Ar trebui să fie cineva tare prost ca să creadă asemene gogomănii. NEGRUZZI, S. I 234. – Variantă: (Munt.) gugumănie (ISPIRESCU, U. 121) s. f.