2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GOFRÁRE, gofrări, s. f. Acțiunea de a gofra și rezultatul ei. – V. gofra.

GOFRÁRE, gofrări, s. f. Acțiunea de a gofra și rezultatul ei. – V. gofra.

gofrare sf [At: LTR2 / Pl: ~rări[1] / E: gofra] 1 Imprimare de rânduri paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o hârtie etc. 2 Aplicare pe o țesătură a unor desene imprimate în relief. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GOFRÁRE s.f. Acțiunea de a gofra și rezultatul ei; gofraj. [< gofra].

GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

gofra vt [At: DN / Pzi: ~rez / E: fr gaufrer] 1 A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o hârtie etc. 2 A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief.

GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rînduri de cute ondulate paralele pe o suprafață de țesătură, tablă, carton etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief.

GOFRÁ vb. I. tr. A face cute, ondulații paralele pe o țesătură, pe o tablă. ♦ A face un desen în relief (pe o țesătură). [< fr. gaufrer].

gofrá vb. tr. A face un gofraj. (< fr. gaufrer)

A GOFRÁ ~éz tranz. (stofe, țesături, hârtie, carton, tinichea etc.) A prevedea cu gofraj. /<fr. gaufrer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gofráre (go-fra-) s. f., g.-d. art. gofrắrii; pl. gofrắri

gofráre s. f. (sil. -fra-), g.-d. art. gofrării; pl. gofrări

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză

gofrá vb. (sil. -fra), ind. prez. 1 sg. gofréz, 3 sg. și pl. gofreáză

Intrare: gofrare
  • silabație: -fra-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gofrare
  • gofrarea
plural
  • gofrări
  • gofrările
genitiv-dativ singular
  • gofrări
  • gofrării
plural
  • gofrări
  • gofrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: gofra
  • silabație: go-fra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gofra
  • gofrare
  • gofrat
  • gofratu‑
  • gofrând
  • gofrându‑
singular plural
  • gofrea
  • gofrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gofrez
(să)
  • gofrez
  • gofram
  • gofrai
  • gofrasem
a II-a (tu)
  • gofrezi
(să)
  • gofrezi
  • gofrai
  • gofrași
  • gofraseși
a III-a (el, ea)
  • gofrea
(să)
  • gofreze
  • gofra
  • gofră
  • gofrase
plural I (noi)
  • gofrăm
(să)
  • gofrăm
  • gofram
  • gofrarăm
  • gofraserăm
  • gofrasem
a II-a (voi)
  • gofrați
(să)
  • gofrați
  • gofrați
  • gofrarăți
  • gofraserăți
  • gofraseți
a III-a (ei, ele)
  • gofrea
(să)
  • gofreze
  • gofrau
  • gofra
  • gofraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gofrare

  • 1. Acțiunea de a gofra și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: gofraj

etimologie:

  • vezi gofra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

gofra

  • 1. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: