2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.

gofra vt [At: DN / Pzi: ~rez / E: fr gaufrer] 1 A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o hârtie etc. 2 A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief.

GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rînduri de cute ondulate paralele pe o suprafață de țesătură, tablă, carton etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief.

GOFRÁ vb. I. tr. A face cute, ondulații paralele pe o țesătură, pe o tablă. ♦ A face un desen în relief (pe o țesătură). [< fr. gaufrer].

gofrá vb. tr. A face un gofraj. (< fr. gaufrer)

A GOFRÁ ~éz tranz. (stofe, țesături, hârtie, carton, tinichea etc.) A prevedea cu gofraj. /<fr. gaufrer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză

gofrá vb. (sil. -fra), ind. prez. 1 sg. gofréz, 3 sg. și pl. gofreáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GÓFRĂ, gofre, s.f. Produs de patiserie de formă dreptunghiulară sau hexagonală, din aluat lichid (ca de clătite), presat și copt într-o formă specifică gofrată, servit ca o prăjitură, cu frișcă, miere, gem sau sirop; din fr. gaufre; sin. (înv.) vafelă, din germ. Waffel, engl. waffle.

Intrare: gofră
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gofră
  • gofra
plural
  • gofre
  • gofrele
genitiv-dativ singular
  • gofre
  • gofrei
plural
  • gofre
  • gofrelor
vocativ singular
plural
Intrare: gofra
  • silabație: go-fra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gofra
  • gofrare
  • gofrat
  • gofratu‑
  • gofrând
  • gofrându‑
singular plural
  • gofrea
  • gofrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gofrez
(să)
  • gofrez
  • gofram
  • gofrai
  • gofrasem
a II-a (tu)
  • gofrezi
(să)
  • gofrezi
  • gofrai
  • gofrași
  • gofraseși
a III-a (el, ea)
  • gofrea
(să)
  • gofreze
  • gofra
  • gofră
  • gofrase
plural I (noi)
  • gofrăm
(să)
  • gofrăm
  • gofram
  • gofrarăm
  • gofraserăm
  • gofrasem
a II-a (voi)
  • gofrați
(să)
  • gofrați
  • gofrați
  • gofrarăți
  • gofraserăți
  • gofraseți
a III-a (ei, ele)
  • gofrea
(să)
  • gofreze
  • gofrau
  • gofra
  • gofraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gofra

  • 1. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: