12 definiții pentru goeletă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GOELÉTĂ, goelete, s. f. Navă cu pânze având două până la șase catarge. [Pr.: go-e-] – Din fr. goélette.

GOELÉTĂ, goelete, s. f. Navă cu pânze având două până la șase catarge. [Pr.: go-e-] – Din fr. goélette.

goele sf [At: GHICA, S. 391 / P: go-e~ / Pl: ~te / E: fr goélette, it goeletta] Corabie cu pânze având două până la șase catarge.

GOELÉTĂ, goelete, s. f. Corabie ușoară cu două catarge. Au prins o goeletă cu pavilion turcesc, în dreptul insulei Gatos. GHICA, S. 391.

GOELÉTĂ s.f. Corabie cu două catarge de mic tonaj. [Pron. go-e-. / < fr. goélette].

GOELÉTĂ s. f. veche navă de transport cu doi-trei arbori și vele aurice. (< fr. goélette)

GOELÉTĂ ~e f. Corabie ușoară cu două (sau mai multe) catarge. /<fr. goélette

goeletă f. corabie ușoară cu două catarge, purtând dela 30 – 150 tone.

*goelétă f., pl. e (fr. goélette). Un fel de corabie mică și ușoară cu doŭă catarge.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

goelétă s. f., g.-d. art. goelétei; pl. goeléte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GOELÉTĂ s. (MAR.) (rar) șuner. (O ~ cu două catarge.)

GOELE s. (MAR.) (rar) șuner. (O ~ cu două catarge.)

Intrare: goeletă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goele
  • goeleta
plural
  • goelete
  • goeletele
genitiv-dativ singular
  • goelete
  • goeletei
plural
  • goelete
  • goeletelor
vocativ singular
plural

goeletă

  • 1. Navă cu pânze având două până la șase catarge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: șuner attach_file un exemplu
    exemple
    • Au prins o goeletă cu pavilion turcesc, în dreptul insulei Gatos. GHICA, S. 391.
      surse: DLRLC

etimologie: