2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
gobleu sn vz gobelet
GOBLÉU s.n. v. gobelet.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gobléu s. n. (ant.) Vas de băut de formă evazată, fără picior sau toarte. (< fr. gobelet)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
gobelet sn [At: DN3 / V: ~bleu / Pl: ~uri / E: fr gobelet] (Ant) Vas de băut de formă evazată, fără picior sau toarte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GOBELÉT s.n. (Ant.) Vas de băut de formă evazată, fără picior sau toarte. [Var. gobleu s.n. /< fr. gobelet].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gobléu s. n. (sil. -bleu), pl. goblée
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: gobleu (pl. goblee)
gobleu (pl. goblee) substantiv neutru
- silabație: -bleu
substantiv neutru (N43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: gobelet (pl. gobeleturi)
gobelet (pl. gobeleturi) substantiv neutru
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
gobleu (pl. gobleuri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)