2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gobleu sn vz gobelet

gobléu s. n. (ant.) Vas de băut de formă evazată, fără picior sau toarte. (< fr. gobelet)

gobelet sn [At: DN3 / V: ~bleu / Pl: ~uri / E: fr gobelet] (Ant) Vas de băut de formă evazată, fără picior sau toarte.

GOBELÉT s.n. (Ant.) Vas de băut de formă evazată, fără picior sau toarte. [Var. gobleu s.n. /< fr. gobelet].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gobléu s. n. (sil. -bleu), pl. goblée

Intrare: gobleu (pl. goblee)
gobleu (pl. goblee) substantiv neutru
  • silabație: -bleu
substantiv neutru (N43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gobleu
  • gobleul
  • gobleu‑
plural
  • goblee
  • gobleele
genitiv-dativ singular
  • gobleu
  • gobleului
plural
  • goblee
  • gobleelor
vocativ singular
plural
Intrare: gobelet (pl. gobeleturi)
gobelet (pl. gobeleturi) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gobelet
  • gobeletul
  • gobeletu‑
plural
  • gobeleturi
  • gobeleturile
genitiv-dativ singular
  • gobelet
  • gobeletului
plural
  • gobeleturi
  • gobeleturilor
vocativ singular
plural
gobleu (pl. gobleuri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gobleu
  • gobleul
  • gobleu‑
plural
  • gobleuri
  • gobleurile
genitiv-dativ singular
  • gobleu
  • gobleului
plural
  • gobleuri
  • gobleurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)