11 definiții pentru goblen gobelin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GOBLÉN, goblenuri, s. n. Tapiserie, broderie sau țesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică. – Din fr. [manufacture des] Gobelins (n. pr.).

GOBLÉN, goblenuri, s. n. Tapiserie, broderie sau țesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică. – Din fr. [manufacture des] Gobelins (n. pr.).

goblen sn [At: DA ms / V: (iuz) ~belin / Pl: ~uri / E: fr (manufacture des) Gobelins] 1-3 Tapiserie, broderie sau țesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică.

GOBLÉN, goblenuri, s. n. Țesătură artistică făcută din fire divers colorate, reprezentînd o imagine plastică. – Scris și: gobelin (CAMIL PETRESCU, T. I 381).

GOBLÉN s.n. Covor sau cusătură artistică. [Var. goblin s.n. / < fr. gobelin < Gobelins – familie de vopsitori din Paris].

GOBLÉN s. n. tapiserie, broderie, țesătură artistică din fire colorate reprezentând o imagine plastică. (< fr. gobelin)

GOBLÉN ~uri n. Țesătură sau materie decorativă, executată din fire și reprezentând o imagine plastică. /<fr. Gobelins n. pr.

*gobelín n., pl. e și urĭ (de la T. Gobelin, inventatoru acestor covoare la 1500). Un fel de covor cu desemne artistice țesute din celebra fabrică situată la Paris și fundată în sec. XV de numițiĭ Gobelin (văpsitorĭ din Reims). Această fabrică a luat un mare avînt supt Ludovic XIV, a decăzut supt Revoluțiune, apoĭ ĭar s’a rîdicat supt Imperiŭ și are și azĭ un renume universal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

goblén (go-blen) s. n., pl. goblénuri

goblén s. n. (sil. -blen), pl. goblénuri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GOBLÉN (< fr.) s. n. 1. Tapiserie, denumită astfel după produsele manufacturii Gobelins (Franța), preluată în 1662 de Colbert, care a transformat-o în manufactură regală. 2. Broderie executată într-un punct având aspectul tapiseriilor.

Intrare: goblen
  • silabație: go-blen
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goblen
  • goblenul
  • goblenu‑
plural
  • goblenuri
  • goblenurile
genitiv-dativ singular
  • goblen
  • goblenului
plural
  • goblenuri
  • goblenurilor
vocativ singular
plural
  • pronunție: goblen
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gobelin
  • gobelinul
  • gobelinu‑
plural
  • gobelinuri
  • gobelinurile
genitiv-dativ singular
  • gobelin
  • gobelinului
plural
  • gobelinuri
  • gobelinurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

goblen gobelin

  • 1. Tapiserie, broderie sau țesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: