goțman sm vz gociman

GOȚMAN 👉 GOCIMAN.

gociman sm [At: (a. 1694) IORGA, S. D. I, 281 / V: (înv) greci~, guc~^[1], goțm~, gojm~ / Pl: ~i / E: săs Gottsmann] (Reg) Epitrop. corectat(ă)

gojman sm vz gociman

greciman sm vz gociman

guciman¹ sm vz gociman

GOCIMAN, ‡ GOTMAN sm. Trans. ⛪ Epitrop (la biserică) [germ. Gottsmann].

gociman (-ni), s. m. – Administrator al bunurilor unei biserici. Germ. Gottsmann (DAR). Sec. XVIII, înv. S-a folosit numai în sud-estul Trans., și în vreunele locuri din Munt.

Goțman v. Gociman 3.

GOCIMAN s. m. (Trans. SE) Epitrop. Gociman. TI (gl.). Etimologie: săs. Gottsmann.