8 definiții pentru goștinar gorștinar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GOȘTINÁR, goștinari, s. m. Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei. – Goștină + suf. -ar.

GOȘTINÁR, goștinari, s. m. Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei. – Goștină + suf. -ar.

goștinar sm [At: (a. 1680) IORGA, D. B. II, 29 / V: gorș~ / Pl: ~i / E: goștină + -ar] (Înv) Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei.

GOȘTINÁR, goștinari, s. m. (Învechit) Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei.

goștinar m. od. cel ce strângea goștina.

goștinár m. Acela care strîngea goștina.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

goștinár (înv.) s. m., pl. goștinári

goștinár s. m., pl. goștinári

Intrare: goștinar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goștinar
  • goștinarul
  • goștinaru‑
plural
  • goștinari
  • goștinarii
genitiv-dativ singular
  • goștinar
  • goștinarului
plural
  • goștinari
  • goștinarilor
vocativ singular
  • goștinarule
  • goștinare
plural
  • goștinarilor
gorștinar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

goștinar gorștinar

  • 1. Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Goștină + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09