14 definiții pentru goștină gorștenă gorștină groștină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÓȘTINĂ, goștini, s. f. (În Evul Mediu în Țara Românească și în Moldova) Dare care se percepea în oi, porci sau vaci. – Et. nec.

goștină sf [At: DOC (1629), ap. HEM 3204 / V: gorș~, gorște / Pl: ~ne / E: nct] (Mol; înv) Dare pe oi, porci sau vaci Si: (înv) goștiniță.

GÓȘTINĂ, goștini, s. f. (În evul mediu în Țara Românească și în Moldova) Dare care se percepea în oi, porci sau vaci. – Et. nec.

GÓȘTINĂ, goștini, s. f. (Învechit) Dare pe oi și pe porci. Oieritul de la patru parale l-a suit la douăzeci și cinci, bez ploconul; acu a mai adăugat văcărit și goștină. GHICA, S. 512.

goștină f. odinioară, dare pe oi și pe mascuri din partea negustorilor străini, scoasă pentru întâia oară de Mihnea Vodă (1576-1593). [Cf. pol. GOȘȚINA, ospeție, oarecum dare pentru adăpostirea vitelor străine].

góștină și (maĭ vechĭ) górștină f., pl. ĭ (vsl. *gorščina, d. gora, munte, adică „biru de pășunat pe munte”; nsl. górščina, bir pe podgoriĭ. V. podgorie). Vechĭ. Bir pe oĭ și porcĭ (impus întîĭa oară de Mihnea II al Țăriĭ Româneștĭ, 1577-83. Șăin.). – Și goștíniță saŭ (?) góștiniță. La Xen. (3, 172 de doŭă orĭ) gróștină, ĭar la 5, 175, „porcăritu saŭ goștina”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

góștină (înv.) s. f., g.-d. art. góștinii; pl. góștini

góștină s. f., g.-d. art. góștinii; pl. góștini


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

góștină (góștine), s. f. – Contribuție din trecut, introdusă pentru prima oară în Muntenia de Petru Cercel (1583-85), și care era plătită la început pentru oile ce pășteau pe imașurile și terenurile necultivate ale statului. Mai tîrziu (sec. XVII) s-a plătit și pentru porci. – Var. gorștină, goșt(i)niță. Sl. goštenije „ospitalitate” (Cihac, II, 126), cf. sb. gost „oaspete”, rus. gostĭ „oaspete”, pol. gošcina „ședere”. DAR pleacă de la sensul de „contribuție pe porci”, care pare tîrzie, derivîndu-l de la groștei. După Scriban, de la un sl. *gorština „contribuție pe pășunile de la munte”, din cf. sl. goršcina „contribuții pe vii”; acest ultim cuvînt pare a fi influențat var.Der. go(r)știnar, s. m. (persoană care strîngea această contribuție); goștinărit, s. n. (venit strîns din această contribuție).

Intrare: goștină
goștină1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goștină
  • goștina
plural
  • goștini
  • goștinile
genitiv-dativ singular
  • goștini
  • goștinii
plural
  • goștini
  • goștinilor
vocativ singular
plural
gorștenă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gorștină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
groștină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
goștină2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goștină
  • goștina
plural
  • goștine
  • goștinele
genitiv-dativ singular
  • goștine
  • goștinei
plural
  • goștine
  • goștinelor
vocativ singular
plural

goștină (pl. -i) gorștenă gorștină groștină

  • 1. în Evul Mediu Țara Românească Moldova Dare care se percepea în oi, porci sau vaci.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Oieritul de la patru parale l-a suit la douăzeci și cinci, bez ploconul; acu a mai adăugat văcărit și goștină. GHICA, S. 512.
      surse: DLRLC

etimologie: