2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gno1 sf [At: GALACTION, O. I, 355 / S și: gnosă / Pl: ~ze / E: fr gnose] 1 (Flz) Cunoaștere prin intermediul rațiunii. 2 (Rel) Doctrină a gnosticilor. 3 Filozofie a magilor. 4 Filozofie presupusă a fi desăvârșită, care cuprinde toate cunoștințele presupuse sfinte și împărtășite celor inițiați.

-gnoză2 [At: DN3 / E: fr -gnose] Element secund de compunere savantă cu sensul „cunoaștere”.

GNÓZĂ s.f. Cunoștință bazată pe rațiune. ♦ Gnosticism. ♦ Filozofie a magilor. [< fr. gnose, cf. gr. gnosis – cunoaștere].

-GNÓZĂ Element secund de compunere savantă, cu sensul „cunoaștere”. [Var. -gnozie. / < fr. -gnose, -gnosie, cf. gr. gnosis].

gnoseo-, -gnostic, -gnoză, -gnozie, gnoto- elem. „Cunoaștere”, „știință”. (< fr. gnoséo-, -gnostique, -gnose, -gnosie, cf. gr. gnosis, gnotos)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-GNOZĂ „cunoaștere, identificare, depistare”. ◊ gr. gnosis „cunoaștere” > fr. -gnose, germ. id. > rom. -gnoză.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

gnóză s. f. Cunoștință bazată pe rațiune. ♦ Filozofie a religiei păgâne, cu rădăcini în religiile orientale și în sistemele învățaților greci, în special în platonism, care profesează indirect dualismul dintre Dumnezeu și materie. ♦ Gnosticism. – Din fr. gnose (< gr. gnosis „cunoaștere”).

Intrare: gnoză (subst.)
gnoză (subst.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gno
  • gnoza
plural
genitiv-dativ singular
  • gnoze
  • gnozei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: gnoză (suf.)
gnoză (suf.)
sufix (I7-S)
  • gno