2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

-GNOMÓNIC elem. „caracteristic, specific”. (< fr. -gnomonique, cf. gr. gnomonikos)

*gnomónic, -ă adj. (vgr. gnomonikós). Relativ la gnomoane: arta gnomonică. S. f. Arta de a construi gnomoane, atribuită Haldeilor.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-GNOMONIC „caracteristic, specific”. ◊ gr. gnomonikos „care indică” > fr. -gnomonique, engl. -gnomonic > rom. -gnomonic.

Intrare: gnomonic (adj.)
gnomonic (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gnomonic
  • gnomonicul
  • gnomonicu‑
  • gnomonică
  • gnomonica
plural
  • gnomonici
  • gnomonicii
  • gnomonice
  • gnomonicele
genitiv-dativ singular
  • gnomonic
  • gnomonicului
  • gnomonice
  • gnomonicei
plural
  • gnomonici
  • gnomonicilor
  • gnomonice
  • gnomonicelor
vocativ singular
plural
Intrare: gnomonic (suf.)
gnomonic (suf.)
sufix (I7-S)
  • gnomonic
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)