9 definiții pentru glotaș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GLOTAȘ, glotași, s. m. (În Evul Mediu în Țările Române) Soldat pedestraș care făcea partea dintr-o gloată (3). – Gloată + suf. -aș.
glotaș sm [At: (a. 1814) URICARIUL II, 182/15 / V: ~odaș / Pl: ~i / E: gloată + -aș] 1 (Înv) Soldat din corpul unei gloate (7). 2 (Înv; lpl) Copiii unei familii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GLOTAȘ, glotași, s. m. Soldat pedestraș care făcea parte dintr-o gloată (3). – Gloată + suf. -aș.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GLOTAȘ, glotași, s. m. (În trecut) Soldat care făcea parte din gloată (2); ostaș din rezervele armatei, din contingentele vechi. Sînt înșirați pe două rînduri toți ostașii batalionului, iar în coada acestora se găsesc, în opinci și în ițari, cu traistele pe după gît, glotașii. PAS, L. I 289.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
glotáș m. (d. gloată). Care face parte din gloatele armateĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
glodaș2 sm vz glotaș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
glotaș (înv.) s. m., pl. glotași
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
glotaș (înv.) s. m., pl. glotași
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
glotaș s. m., pl. glotași
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
glotaș, glotașisubstantiv masculin
-
- Sînt înșirați pe două rînduri toți ostașii batalionului, iar în coada acestora se găsesc, în opinci și în ițari, cu traistele pe după gît, glotașii. PAS, L. I 289. DLRLC
-
etimologie:
- Gloată + sufix -aș. DEX '98 DEX '09