12 definiții pentru glosator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLOSATÓR, -OÁRE, glosatori, -oare, s. m. și f. Persoană care glosează un text. – Din fr. glossateur.

glosator, ~oare smf [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: glosa + -tor, cf fr glossateur] Persoană care glosează (2) un text. 2 (Pex) Comentator.

GLOSATÓR, -OÁRE, glosatori, -oare, s. m. și f. Persoană care glosează un text. – Din fr. glossateur.

GLOSATÓR, glosatori, s. m. Autorul gloselor unui text antic.

GLOSATÓR, -OÁRE s.m. și f. Autor de glose (1); (p. ext.) Comentator. [Cf. fr. glossateur].

GLOSATÓR, -OÁRE s. m. f. autor de glose (1); (p. ext.) comentator. (< fr. glossateur)

GLOSATÓR ~i m. Autor de glosar. /<fr. glossateur

*glosatór m. (lat. glossator). Autor de glose, de explicațiunĭ de text.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GLOSATÓR (< fr.) s. m. (La pl.) Juriști italieni care au prelucrat și comentat dreptul roman în sec. 11-12, făcând glose pe marginea textelor de lege. Școala glosatorilor a apărut la Bologna, fiind întemeiată de profesorul Irnerio (Irnerius).

Intrare: glosator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glosator
  • glosatorul
  • glosatoru‑
plural
  • glosatori
  • glosatorii
genitiv-dativ singular
  • glosator
  • glosatorului
plural
  • glosatori
  • glosatorilor
vocativ singular
  • glosatorule
plural
  • glosatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

glosator, -oare glosatoare

etimologie: