2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

glos- vz gloso-

gloso- [At: DN3 / V: glos- / E: fr glosso-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Limbă. 2 Referitor la limbă. 3 Al limbii.

GLOSO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) limbă”, „al limbii”. [Var. glos-. / < fr. glosso-, cf. gr. glossa – limbă].

GLOSO-, glos-, -glós, -glósă, -glosíe, glot-, gloto-, -glót, elem.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GLOS-, v. GLOSO-.~agră (v. -agră), s. f., durere a limbii, de origine gutoasă; ~algie (v. -algie), s. f., nevralgie a limbii; sin. glosodinie; ~odinie (v. -odinie), s. f., glosalgie*.

GLOSO- „limbă, vorbire”. ◊ gr. glossa „limbă” > fr. glosso-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. gloso-.~cel (v. -cel2), s. n., hernie a limbii; ~dinamometru (v. dinamo-, v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea forței contractile a mușchilor limbii; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze în formă de limbă; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a vorbi; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul gloselor; ~id (v. -id), adj., în formă de limbă; ~lalie (v. -lalie), s. f., vorbire neinteligibilă formată din silabe și cuvinte fără sens, întîlnită la unii alienați; ~liză (v. -liză), s. f., paralizie a limbii; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină medicală care studiază fiziologia și patologia limbii. 2. Totalitatea termenilor tehnici dintr-o disciplină; ~manie (v. -manie), s. f., 1. Tulburare obsesivă constînd în preocuparea permanentă a unor bolnavi de a-și autoexamina limba. 2. Sindrom întîlnit la unii alienați mintali, constînd în introducerea continuă de termeni inventați și de jocuri verbale în vorbire, făcînd-o ininteligibilă; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile limbii; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a limbii diforme sau distruse; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a limbii; ~pteris (v. -pteris), s. m., gen de ferigă fosilă din ordinul filicalelor, caracteristică pentru flora permiană, avînd frunze mari ligulate sau lanceolate; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere patologică a limbii în faringe; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură a limbii; ~tomie (v. -tomie), s. f., amputație chirurgicală a limbii.

Intrare: glos (suf.)
glos (suf.)
sufix (I7-S)
  • glos
Intrare: gloso
gloso
prefix (I7-P)
  • gloso
glos (pref.)
prefix (I7-P)
  • glos