GLODI, pers. 3 glodește, vb. IV. Tranz. (Pop.) A freca, a roade, a înțepa (o parte a corpului), producând o senzație neplăcută, durere etc. – Din sb., rus. glodati. Cf. glod.

glodi vt [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 149 / Pzi: ~desc / E: rs глодаτъ, srb glodati] (Pop) 1 A roade (o parte a corpului), producând o senzație neplăcută. 2 A înțepa (o parte a corpului), producând durere. 3 A freca (o parte a corpului), producând durere.

GLODI, glodește, vb. IV. Tranz. (Pop.) A freca, a roade, a înțepa (o parte a corpului), producând o senzație neplăcută, durere etc. – Din scr., rus. glodati. Cf. glod.

GLODI, glodesc, vb. IV. Tranz. A freca, a roade, a înțepa. Acolo e și cursa priponită. Dai într-însa fără ca s-o vezi; te apucă, te glodește. ODOBESCU, S. III 198. Așternea tot plapome de mătasă, Să nu-l glodească la oasă. PĂSCULESCU, L. P. 234. – Variantă: înglodi vb. IV.

GLODI, glodesc, vb. IV. Tranz. A freca, a roade, a înțepa. – Sb., rus. glodati.

glodì v. a strânge (încât să doară): te glodește când șezi pe ele (scăunașe) ISP.

ÎNGLODI² vb. IV v. glodi.

glodésc, V. înghĭoldesc.

înghĭoldésc v. tr. (d. ghĭontesc și îmboldesc). Ghĭontesc, împing (ca să-mĭ fac loc). Strîng, apes: cizma, carabina (din spate) mă înghĭoldește. Fig. Îmboldesc, îndemn, stimulez. – Și ghĭoldesc, îngoldesc, glodesc, înglodesc și înglotesc.

glodi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. glodește, 3 pl. glodesc, imperf. 3 sg. glodea; conj. prez. 3 să glodească

glodi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. glodește, imperf. 3 sg. glodea; conj. prez. 3 să glodească

glodi vb., ind. prez. 1 sg. glodesc, imperf. 3 sg. glodea; conj. prez. 3 sg. și pl. glodească

GLODI vb. v. roade.

GLODI vb. a bate, a freca, a roade. (Mă ~ pantofii.)

glodi (glodesc, glodit), vb. – 1. A freca, a rade. – 2. A strînge. Sl. glodati „a rade” (DAR).