2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

globalizare sf [At: MDA ms / Pl: ~zări / E: globaliza] Fenomen de transformare a lumii într-o unitate, care se manifestă la scara întregului glob prin crearea de instituții și organisme politice suprastatale, printr-o politică economică și de securitate comună etc.

GLOBALIZÁRE s. f. Acțiunea de a globaliza; fenomen de transformare a lumii într-o unitate, care se manifestă la scara întregului glob, prin mijloace specifice. – V. globaliza.

globaliza vt [At: DN4 / Pzi: ~zez / E: fr globaliser] 1 A reuni într-un tot elemente dispersate. 2 A judeca o problemă în ansamblu.

GLOBALIZÁ, globalizez, vb. I. Tranz. 1. A reuni într-un tot elemente disparate. 2. A judeca o problemă, o situație etc. în ansamblu. – Din fr. globaliser.

GLOBALIZÁ, globalizéz, vb. I. tr. A reuni într-un tot elemente disparate; a judeca o problemă în ansamblu. (cf. fr. globaliser)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*globalizáre s. f., g.-d. art. globalizắrii

globalizáre s. f., pl. globalizări

*globalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 globalizeáză

globalizá vb., ind. prez. 1 sg. globalizéz, 3 sg. și pl. globalizeáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GLOBALIZÁ, globalizéz, vb. I. Tranz. 2. A considera, determina sau produce la scară mondială. ♦ A face să capete un caracter universal. [MW, GDLC]

Intrare: globalizare
globalizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • globalizare
  • globalizarea
plural
  • globalizări
  • globalizările
genitiv-dativ singular
  • globalizări
  • globalizării
plural
  • globalizări
  • globalizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: globaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • globaliza
  • globalizare
  • globalizat
  • globalizatu‑
  • globalizând
  • globalizându‑
singular plural
  • globalizea
  • globalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • globalizez
(să)
  • globalizez
  • globalizam
  • globalizai
  • globalizasem
a II-a (tu)
  • globalizezi
(să)
  • globalizezi
  • globalizai
  • globalizași
  • globalizaseși
a III-a (el, ea)
  • globalizea
(să)
  • globalizeze
  • globaliza
  • globaliză
  • globalizase
plural I (noi)
  • globalizăm
(să)
  • globalizăm
  • globalizam
  • globalizarăm
  • globalizaserăm
  • globalizasem
a II-a (voi)
  • globalizați
(să)
  • globalizați
  • globalizați
  • globalizarăți
  • globalizaserăți
  • globalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • globalizea
(să)
  • globalizeze
  • globalizau
  • globaliza
  • globalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

globalizare

  • 1. Acțiunea de a globaliza; fenomen de transformare a lumii într-o unitate, care se manifestă la scara întregului glob, prin mijloace specifice.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi globaliza
    surse: DEX '09

globaliza

  • 1. A reuni într-un tot elemente disparate.
    surse: DEX '09
  • 2. A judeca o problemă, o situație etc. în ansamblu.
    surse: DEX '09

etimologie: