glisieră sf [At: lOANOVICI, TEHN. I, 145 / P: ~si-e~ / Pl: ~re / E: fr glissière] (Teh) Bară fixă, netedă, de-a lungul căreia alunecă o piesă, un element mobil etc.

GLISIERĂ, glisiere, s. f. Piesă fixă în formă de bară netedă, de lemn sau de metal, pe care alunecă altă piesă și care se întrebuințează la capetele de cruce ale unor mașini cu piston, la mașini-unelte, la ascensoare etc.

GLISIERĂ s.f. Piesă metalică sau de lemn în formă de patină, de-a lungul căreia alunecă o piesă mobilă. [Pron. -si-e-. / < fr. glissière].

GLISIERĂ s. f. 1. piesă metalică sau de lemn în formă de patină, de-a lungul căreia alunecă o piesă mobilă. 2. ~ de siguranță = parapet metalic din tablă ondulată, amplasat la limita acostamentelor, pe porțiunile de drum în rambleu, pe sectoarele din drum cu curbe strânse etc. (< fr. glissière)

GLISIERĂ ~e f. tehn. (la unele mașini, la ascensoare) Piesă metalică, în formă de bară, pe care alunecă o altă piesă mobilă. /<fr. glissiere

glisieră (desp. -si-e-) s. f., g.-d. art. glisierei; pl. glisiere

glisieră (-si-e-) s. f., g.-d. art. glisierei; pl. glisiere

glisieră s. f. (sil. -si-e-), g.-d. art. glisierei; pl. glisiere

GLISIÉRĂ (< fr.) s. f. Ghidaj în formă de bară profilată pe care alunecă o piesă (numită patină) ce o cuprinde, parțial, din exterior (ex. g. de la șeping, g. capului de cruce de la unele mașini, g. de la ascensoare etc.).