Definiția cu ID-ul 903498:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLÍE, glii, s. f. (Popular și poetic) 1. Pămînt; ogor, țarină. Dar cine-ai fost, noi totuși știm. Din glie o știe orice petic. Căci zborul nostru spre-nălțimi Tu l-ai deschis, om sovietic! DRAGOMIR, S. 47. Oamenii își zălogeau glia, vitele, sumanele. CAMILAR, N. I 332. Tu fii ostașul jertfei mari, depline: Ca dintr-un bob să odrăslească mia, Cu sîngele tău cald stropește glia! VLAHUȚĂ, O. A. I 26. ◊ Expr. Sub glie sau sub glii = în mormînt, îngropat. Străinul se odihnea sub glii. SADOVEANU, O. I 380. Dar George-al nostru cum o duce? – Sub glie, taică, și sub cruce. COȘBUC, P. I 101. ♦ Fig. Pămînt strămoșesc, țară, patrie. 2. Brazdă de pămînt. Pretutindeni gliile erau întoarse, schimbaseră culoarea pămîntului. CAMILAR, TEM. 90. Calul... Cu piciorul că-mi bătea, Glie din pămînt rupea. TEODORESCU, P. P. 610.