GLICINĂ s. f. Plantă decorativă volubilă din familia leguminoaselor, cu flori ca ale salcîmului, albastre și parfumate (Wisteria sinensis). Frumoasele coloane de la ușa cea mare din față încărcate de ciorchini viorii de glicine. CAMIL PETRESCU, O. II 269. Luna... străbătînd printre stîlpii albi ca marmura de care spînzurau perdelele de glicină cu struguri albaștri, pardosea cerdacul cu un mozaic fantastic de puncte albe. ANGHEL-IOSIF, C. L. 18.