*glicerínă f., pl. e (d. vgr. glykýs, dulce). Chim. Un corp lichid, gras, puțin mobil, incolor, dulceag, scos din corpurile grase pin saponificațiune. Se topește la 17° și ferbe la 290°. A fost extras de Scheele la 1779, ĭar la 1855 Berthelot arătă că e un alcool trĭacid. Se întrebuințează în medicină și parfumerie și servește și la făcut nitroglicerină, dinamită, cerneală, văpsele ș. a.