15 definiții pentru glandă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLÁNDĂ, glande, s. f. Organ anatomic în formă de tub care produce o secreție, conducând-o în exteriorul organismului, în sânge, în limfă etc. – Din fr. glande.

GLÁNDĂ, glande, s. f. Organ anatomic în formă de tub care produce o secreție, conducând-o în exteriorul organismului, în sânge, în limfă etc. – Din fr. glande.

glandă sf [At: BOGZA, C. O. 123 / Pl: ~de / E: fr glande] Organ anatomic în formă de tub care produce o secreție, conducând-o în exteriorul organismului, în sânge, în limfă etc.

GLÁNDĂ, glande, s. f. (Anat.) Organ de origine epitelială, avînd funcția de a produce o secreție. Glandă sudoripară.În lungul galeriei de piatră, canalele subțiri care au fost rupte de dinamită, continuă să secreteze încă, asemeni unor glande. BOGZA, C. O. 123. Agentul contagios este un microb special, aflat în... glandele salivare și în substanța cerebro-spinală a animalului. BART, S. M. 109. ◊ Glandă cu secreție internă sau glandă endocrină v. endocrin.

GLÁNDĂ s.f. Organ (de origine epitelială) care produce o anumită secreție. [< fr. glande].

GLÁNDĂ s. f. (anat.) organ (epitelial) care produce o anumită secreție. (< fr. glande)

GLÁNDĂ ~e f. Organ de diferite forme cu funcții secretoare. ~ salivară. ~ tiroidă. /<fr. glande

glandă f. 1. organ spongios destinat a secreta unele lichide: glande salivare, lacrimale; 2. umflătură în vreo parte a corpului.

*glándă f., pl. e (fr. glande, d. lat. glans, glandis. V. ghindă). Ghindă. Anat. Organ spongios destinat să secreteze unele lichide: glandele salivare, lacrimale. Med. Unflătură, bolfă în vre-o parte a corpuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

glándă s. f., g.-d. art. glándei; pl. glánde

glándă s. f., g.-d. art. glándei; pl. glánde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GLÁNDĂ s. 1. (ANAT.) glandă corticosuprarenală = cortex suprarenal; glandă cu secreție internă v. glandă endocrină; glandă endocrină = glandă cu secreție internă; glandă genitală = gonadă; glandă pancreatică v. pancreas; glandă pineală v. epifiză; glandă pituitară v. hipofiză; glandă prostatică v. prostată; glandă sebacee = (pop.) glandă grăsoasă; glandă suprarenală = capsulă suprarenală. 2. glande nectarifere v. nectarii.

GLANDĂ s. (ANAT.) glandă corticosuprarenală = cortex suprarenal; glandă genitală = gonadă; glandă pancreatică = pancreas, (înv.) gîlca folcuțului; glandă pineală = epifiză; glandă prostatică = prostată, (înv.) gîlca-sămînții; glandă sebacee = (pop.) glandă grăsoasă; glandă suprarenală = capsulă suprarenală.

GLANDĂ GRĂSOÁSĂ s. v. glandă sebacee.

glandă grăsoa s. v. GLANDĂ SEBACEE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GLÁNDĂ (< fr.) s. f. (ANAT., FIZIOL.) Organ secretor în formă de tub (g. sudoripare, g. stomacale) sau de acin (g. sebacee, g. mamare). Produșii de secreție ai g. se elimină prin canale secretorii (g. exocrine, g. salivare, g. intestinale), direct în sânge (g. endocrine sau interne: tiroida, paratiroida, suprarenala) sau pe ambele căi (g. mixte: ficatul, pancreasul, ovarul). Secrețiile g. intervin în toate funcțiunile organismului, lipsa sau hiperfuncțiunea lor determină de obicei apariția stărilor patologice. ◊ (BOT.) Glande nectarifere = nectarii.

Intrare: glandă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glandă
  • glanda
plural
  • glande
  • glandele
genitiv-dativ singular
  • glande
  • glandei
plural
  • glande
  • glandelor
vocativ singular
plural

glandă

  • 1. Organ anatomic în formă de tub care produce o secreție, conducând-o în exteriorul organismului, în sânge, în limfă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Glandă sudoripară.
      surse: DLRLC
    • În lungul galeriei de piatră, canalele subțiri care au fost rupte de dinamită, continuă să secreteze încă, asemeni unor glande. BOGZA, C. O. 123.
      surse: DLRLC
    • Agentul contagios este un microb special, aflat în... glandele salivare și în substanța cerebro-spinală a animalului. BART, S. M. 109.
      surse: DLRLC

etimologie: