9 definiții pentru giugiuleală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GIUGIULEÁLĂ, giugiuleli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) giugiuli; mângâiere, dezmierdare. – Giugiuli + suf. -eală.

GIUGIULEÁLĂ, giugiuleli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) giugiuli; mângâiere, dezmierdare. – Giugiuli + suf. -eală.

giugiulea sf [At: ISPIRESCU, L. 270 / Pl: ~eli / E: giugiuli + -eală] (Fam) Mângâiere.

GIUGIULEÁLĂ, giugiuleli, s. f. Mîngîiere, dezmierdare. Dascălul, uitîndu-se la ea cu ochi galeși și cu giugiuleli, îi zise... ISPIRESCU, L. 270.

giugiuleală f. desmierdare: cu giugiuleli îi zise ISP.

gĭugĭuleálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a gĭugĭuli. – Și gĭungĭuleală, ghĭonghĭoneală și ghĭunghĭuneală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

giugiuleálă (fam.) s. f., g.-d. art. giugiulélii; pl. giugiuléli

giugiuleálă s. f., g.-d. art. giugiulélii; pl. giugiuléli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GIUGIULEÁLĂ s. v. alintare, dezmierdare, mângâiere.

giugiulea s. v. ALINTARE. DEZMIERDARE. MÎNGÎIERE.

Intrare: giugiuleală
giugiuleală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giugiulea
  • giugiuleala
plural
  • giugiuleli
  • giugiulelile
genitiv-dativ singular
  • giugiuleli
  • giugiulelii
plural
  • giugiuleli
  • giugiulelilor
vocativ singular
plural

giugiuleală

etimologie:

  • Giugiuli + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09