2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GITÁNĂ, gitane, s. f. (Livr.) Țigancă (din Spania). – Din sp. gitana, fr. gitane.

GITÁNĂ, gitane, s. f. (Livr.) Țigancă (din Spania). – Din sp. gitana, fr. gitane.

gitan, ~ă [At: DN / Pl: ~i, ~e / E: sp gitana, fr gitane] (Liv) 1 smf Țigan din Spania. 2 a Țigănesc.

GITÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Liv.) Țigănesc, țigan (din Spania). [< sp. gitano, cf. fr. gitan].

GITÁN, -Ă adj., s. m. f. (de) țigan. (< sp. gitano, fr. gitan)

gitan, -ă adj. 1973 (livr.) De țigan, țigănesc v. antivedetă; v. și R.lit. 25 X 79 p. 22 [pron. jitán] (din fr. gitan; cf. sp. gitano; DN, DEX – alt sens, DN3)

Intrare: gitană
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gita
  • gitana
plural
  • gitane
  • gitanele
genitiv-dativ singular
  • gitane
  • gitanei
plural
  • gitane
  • gitanelor
vocativ singular
  • gita
  • gitano
plural
  • gitanelor
Intrare: gitan (adj.)
gitan2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gitan
  • gitanul
  • gitanu‑
  • gita
  • gitana
plural
  • gitani
  • gitanii
  • gitane
  • gitanele
genitiv-dativ singular
  • gitan
  • gitanului
  • gitane
  • gitanei
plural
  • gitani
  • gitanilor
  • gitane
  • gitanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gitan (adj.)

etimologie:

gitan, -ă (persoană) gitană

etimologie: