gingirlíŭ, -íe adj. (din maĭ vechĭu zingirliŭ și zengherliŭ, turc. zinğirli, cu lanț, d. zinğir, pers. zenğir, lanț. V. singir). Galben gingirliŭ (pînă pe la 1860), galben turcesc în valoare de doĭ leĭ, numit așa după „lanțu” saŭ cununa de arabescurĭ pe care o avea desemnată pe amîndoŭă fețele. Cafea gingirlie, cafea bine feartă cu caĭmacu redus numaĭ la o spumă „ca un lanț” în prejuru suprafețeĭ. V. direclie.