2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

gineri vt [At: ALECSANDRI, T. 325 / Pzi: ~resc / E: ginere] (Pop) A-i da cuiva fiica de soție.

GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lua pe cineva de ginere. Dacă văzu pe Făt-Frumos, ar fi poftit dumnealui să-l ginerească, fiindcă avea trei fete. ISPIRESCU, L. 105. Bătrînul, care vrea zor-nevoie să mă ginerească, a pus oameni de m-au prins și m-au dus legat cobză la un schit în munte. CARAGIALE, P. 42.

ginerì v. a face ginere: ar fi poftit să-l ginerească ISP.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă

ginerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 sg. și pl. ginereáscă

Intrare: ginerit
ginerit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ginerit
  • gineritul
  • gineritu‑
  • gineri
  • ginerita
plural
  • gineriți
  • gineriții
  • ginerite
  • gineritele
genitiv-dativ singular
  • ginerit
  • gineritului
  • ginerite
  • gineritei
plural
  • gineriți
  • gineriților
  • ginerite
  • gineritelor
vocativ singular
plural
Intrare: gineri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gineri
  • ginerire
  • ginerit
  • gineritu‑
  • ginerind
  • ginerindu‑
singular plural
  • ginerește
  • gineriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gineresc
(să)
  • gineresc
  • gineream
  • ginerii
  • ginerisem
a II-a (tu)
  • ginerești
(să)
  • ginerești
  • ginereai
  • gineriși
  • gineriseși
a III-a (el, ea)
  • ginerește
(să)
  • ginerească
  • ginerea
  • gineri
  • ginerise
plural I (noi)
  • ginerim
(să)
  • ginerim
  • gineream
  • ginerirăm
  • gineriserăm
  • ginerisem
a II-a (voi)
  • gineriți
(să)
  • gineriți
  • ginereați
  • ginerirăți
  • gineriserăți
  • gineriseți
a III-a (ei, ele)
  • gineresc
(să)
  • ginerească
  • ginereau
  • gineri
  • gineriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gineri

  • 1. popular A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dacă văzu pe Făt-Frumos, ar fi poftit dumnealui să-l ginerească, fiindcă avea trei fete. ISPIRESCU, L. 105.
      surse: DLRLC
    • Bătrînul, care vrea zor-nevoie să mă ginerească, a pus oameni de m-au prins și m-au dus legat cobză la un schit în munte. CARAGIALE, P. 42.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ginere
    surse: DEX '98 DEX '09