2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GINERI, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

GINERI, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.

gineri vt [At: ALECSANDRI, T. 325 / Pzi: ~resc / E: ginere] (Pop) A-i da cuiva fiica de soție.

GINERI, gineresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lua pe cineva de ginere. Dacă văzu pe Făt-Frumos, ar fi poftit dumnealui să-l ginerească, fiindcă avea trei fete. ISPIRESCU, L. 105. Bătrînul, care vrea zor-nevoie să mă ginerească, a pus oameni de m-au prins și m-au dus legat cobză la un schit în munte. CARAGIALE, P. 42.

ginerì v. a face ginere: ar fi poftit să-l ginerească ISP.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gineri (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gineresc, 3 sg. ginerește, imperf. 1 gineream; conj. prez. 1 sg. să gineresc, 3 să ginerească

gineri (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gineresc, imperf. 3 sg. ginerea; conj. prez. 3 să ginerească

gineri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gineresc, imperf. 3 sg. ginerea; conj. prez. 3 sg. și pl. ginerească

Intrare: ginerire
ginerire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ginerire
  • ginerirea
plural
  • gineriri
  • gineririle
genitiv-dativ singular
  • gineriri
  • gineririi
plural
  • gineriri
  • gineririlor
vocativ singular
plural
Intrare: gineri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gineri
  • ginerire
  • ginerit
  • gineritu‑
  • ginerind
  • ginerindu‑
singular plural
  • ginerește
  • gineriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gineresc
(să)
  • gineresc
  • gineream
  • ginerii
  • ginerisem
a II-a (tu)
  • ginerești
(să)
  • ginerești
  • ginereai
  • gineriși
  • gineriseși
a III-a (el, ea)
  • ginerește
(să)
  • ginerească
  • ginerea
  • gineri
  • ginerise
plural I (noi)
  • ginerim
(să)
  • ginerim
  • gineream
  • ginerirăm
  • gineriserăm
  • ginerisem
a II-a (voi)
  • gineriți
(să)
  • gineriți
  • ginereați
  • ginerirăți
  • gineriserăți
  • gineriseți
a III-a (ei, ele)
  • gineresc
(să)
  • ginerească
  • ginereau
  • gineri
  • gineriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gineri, ginerescverb

  • 1. popular A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dacă văzu pe Făt-Frumos, ar fi poftit dumnealui să-l ginerească, fiindcă avea trei fete. ISPIRESCU, L. 105. DLRLC
    • format_quote Bătrînul, care vrea zor-nevoie să mă ginerească, a pus oameni de m-au prins și m-au dus legat cobză la un schit în munte. CARAGIALE, P. 42. DLRLC
etimologie:
  • ginere DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.