gighír n., pl. urĭ și e (turc. [d. pers.] ğiger și čeger, ficat, plămîn, de unde și ngr. tzigéri, ficat, ung. zsiger, măruntăĭe). Mold. Munt. est. Drob, plăcintă din măruntaĭe de mel învălite în prapur și prăjită. – Se zice și plăcintă de gighir și simplu gighir. În nord cighír.