9 definiții pentru gibon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GIBÓN, giboni, s. m. Gen de maimuțe antropoide cu membrele anterioare foarte lungi, fără coadă, cu blana neagră sau cenușie, care trăiesc în pădurile tropicale din Asia, Sumatra, Java etc. (Hylobates); animal care face parte din acest gen. – Din fr. gibbon.

GIBÓN, giboni, s. m. Gen de maimuțe antropoide cu membrele anterioare foarte lungi, fără coadă, cu blana neagră sau cenușie, care trăiesc în pădurile tropicale din Asia, Sumatra, Java etc. (Hylobates); animal care face parte din acest gen. – Din fr. gibbon.

gibon sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: ger Gibbon, fr gibbon, it gibbone] 1 Gen de maimuțe antropoide cu membrele anterioare foarte lungi, fără coadă, cu blană neagră sau cenușie, care trăiesc în pădurile tropicale din Asia, Sumatra, Java etc. (Hylobates). 2 Maimuță care aparține genului gibonilor (1).

GIBÓN, giboni, s. m. Maimuță cu brațele foarte lungi și fără coadă, care trăiește în pădurile indomalaieze (Hylobates).

GIBÓN s.m. Maimuță antropoidă cu brațele foarte lungi și fără coadă, care trăiește prin pădurile indo-malaieze. [< fr. gibbon, cf. it. gibbone < cuv. indian].

GIBÓN s. m. maimuță antropoidă cu brațele foarte lungi și fără coadă, din pădurile indo-malaieze. (< fr. gibbon)

GIBÓN ~i m. Maimuță antropoidă de talie mare, fără coadă, cu membrele anterioare foarte lungi, care merge în două picioare și trăiește în sud-estul Asiei. /<fr. gibbon

*gibón m. (cuv. indian). Cea maĭ mică din maĭmuțele antropomorfe, cu brațe foarte lungĭ. (Locuĭește în India, Indochina și insulele Sonde).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: gibon
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gibon
  • gibonul
  • gibonu‑
plural
  • giboni
  • gibonii
genitiv-dativ singular
  • gibon
  • gibonului
plural
  • giboni
  • gibonilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gibon

  • 1. Gen de maimuțe antropoide cu membrele anterioare foarte lungi, fără coadă, cu blana neagră sau cenușie, care trăiesc în pădurile tropicale din Asia, Sumatra, Java etc. (Hylobates); animal care face parte din acest gen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: