GHIUJ, ghiuji, s. m. (Regional, familiar; cu nuanță peiorativă) Om bătrîn, moșneag. Au să se-nece prin colburi, ghiujii. CAMILAR, T. 148. Bine, măi ghiujule, ce te-ai apucat să spui? Moșul abia putu să ridice capul. DUNĂREANU, CH. 38. Auzi ghiuju!... Să se-nsoare, cînd îi bătut de brumă ca un zbîrciog. ALECSANDRI, T. I 338.