GHIPS, ghipsuri, s. n. (Și în forma gips) 1. Sulfat hidratat de calciu răspîndit în natură sub formă de mineral și folosit la prepararea ipsosului, în industria de porțelan etc. ◊ Expr. (Cu privire la un membru sau la o parte a corpului care are fracturi) A pune în ghips = a imobiliza cu ajutorul unui pansament făcut din ghips. 2. (Mai ales la pl.) Obiect sau ornament arhitectonic făcut din acest material. Ceea ce îi plăcea erau gipsurile și busturile, care erau aduse în școală spre a fi răstălmăcite în bronz. GALACTION, O. I 116. – Variantă: (rar) gips s. n.