opțiuni

2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa.

GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa.

GHILOȘÁRE s. f. v. ghioșare.

GHILOȘÁRE s. f. v. ghioșare.

GHIOȘÁ, ghioșez, vb. I. Tranz. A executa un ghioș. [Pr.: ghi-o-. – Var.: ghiloșá] – Din fr. guillocher.

GHIOȘÁ, ghioșez, vb. I. Tranz. A executa un ghioș. [Pr.: ghi-o-. – Var.: ghiloșá] – Din fr. guillocher.

GHIOȘÁRE, ghioșări, s. f. Acțiunea de a ghioșa și rezultatul ei. [Pr.: ghi-o-. – Var.: ghiloșáre] – V. ghioșa.

GHIOȘÁRE, ghioșări, s. f. Acțiunea de a ghioșa și rezultatul ei. [Pr.: ghi-o-. – Var.: ghiloșáre] – V. ghioșa.

gheușa v vz ghioșa

ghiloșare sf vz ghioșare

ghioșa2 vt [At: LTR / V: ~ilo~ / Pzi: ~șez / E: fr guillocher] A executa un ghioș.

ghioșa1 vt [At: CADE / V: gheușa / Pzi: ~șez / E: nct] A desface coaja de nucă.

ghioșare sf [At: DEX2 / Pl: ~șări / E: ghioșe2] Executare a ghioșului.

GHILOȘÁ vb. I. v. ghioșa.

GHILOȘÁRE s.f. v. ghioșare.

GHIOȘÁ vb. I. tr. (Poligr.) A orna prin gravare suprafața unui obiect de sticlă sau de metal. [Pron. ghi-o-, var. ghiloșa vb. I, p. i. -șez, 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. guillocher, cf. germ. guillochieren].

GHIOȘÁRE s.f. Acțiunea de a ghioșa și rezultatul ei; ghioșaj. [Var. ghiloșare s.f. / < ghioșa].

GHIOȘÁ vb. tr. a executa un ghioș. (< fr. guillocher)

A GHILOȘÁ ~éz tranz. (obiecte de sticlă, de lemn sau de metal) A prevedea cu un ghiloș. /<fr. guillocher


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd

ghioșáre (ghi-o-) s. f., g.-d. art. ghioșắrii; pl. ghioșắri

ghioșá vb. (sil. ghi-o-), ind. prez. 3 sg. ghioșeáză, 1 pl. ghioșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. ghioșéze; ger. ghioșând

ghioșáre s. f. (sil. ghi-o-), g.-d. art. ghioșării; pl. ghioșări

Intrare: ghioșa
  • silabație: ghi-o-șa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghioșa
  • ghioșare
  • ghioșat
  • ghioșatu‑
  • ghioșând
  • ghioșându‑
 singular plural
  • ghioșează
  • ghioșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghioșez
 (să)
  • ghioșez
  • ghioșam
  • ghioșai
  • ghioșasem
a II-a (tu)
  • ghioșezi
 (să)
  • ghioșezi
  • ghioșai
  • ghioșași
  • ghioșaseși
a III-a (el, ea)
  • ghioșează
 (să)
  • ghioșeze
  • ghioșa
  • ghioșă
  • ghioșase
plural I (noi)
  • ghioșăm
 (să)
  • ghioșăm
  • ghioșam
  • ghioșarăm
  • ghioșaserăm
  • ghioșasem
a II-a (voi)
  • ghioșați
 (să)
  • ghioșați
  • ghioșați
  • ghioșarăți
  • ghioșaserăți
  • ghioșaseți
a III-a (ei, ele)
  • ghioșează
 (să)
  • ghioșeze
  • ghioșau
  • ghioșară
  • ghioșaseră
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghiloșa
  • ghiloșare
  • ghiloșat
  • ghiloșatu‑
  • ghiloșând
  • ghiloșându‑
 singular plural
  • ghiloșează
  • ghiloșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghiloșez
 (să)
  • ghiloșez
  • ghiloșam
  • ghiloșai
  • ghiloșasem
a II-a (tu)
  • ghiloșezi
 (să)
  • ghiloșezi
  • ghiloșai
  • ghiloșași
  • ghiloșaseși
a III-a (el, ea)
  • ghiloșează
 (să)
  • ghiloșeze
  • ghiloșa
  • ghiloșă
  • ghiloșase
plural I (noi)
  • ghiloșăm
 (să)
  • ghiloșăm
  • ghiloșam
  • ghiloșarăm
  • ghiloșaserăm
  • ghiloșasem
a II-a (voi)
  • ghiloșați
 (să)
  • ghiloșați
  • ghiloșați
  • ghiloșarăți
  • ghiloșaserăți
  • ghiloșaseți
a III-a (ei, ele)
  • ghiloșează
 (să)
  • ghiloșeze
  • ghiloșau
  • ghiloșară
  • ghiloșaseră
gheușa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ghioșare
ghioșare substantiv feminin
  • silabație: ghi-o-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghioșare
  • ghioșarea
plural
  • ghioșări
  • ghioșările
genitiv-dativ singular
  • ghioșări
  • ghioșării
plural
  • ghioșări
  • ghioșărilor
vocativ singular —
plural —
ghiloșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiloșare
  • ghiloșarea
plural
  • ghiloșări
  • ghiloșările
genitiv-dativ singular
  • ghiloșări
  • ghiloșării
plural
  • ghiloșări
  • ghiloșărilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghioșa ghiloșa gheușa

  • 1. A executa un ghioș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

ghioșare ghiloșare

  • 1. Acțiunea de a ghioșa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi ghioșa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN