13 definiții pentru ghiorlan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIORLÁN, ghiorlani, s. m. (Reg.) Țopârlan, bădăran. – Probabil de la ghiorăi.

ghiorlan1 sm [At: ALECSANDRI, T. 599 / V: gher~ / Pl: ~i / E: ghiorăi] (Fam) 1 (Mol) Bădăran. 2 (Mun) Om mâncăcios Si: mâncău, (reg) borlan, folte, găman. 3 (Îrg; îe) Pân' la anu și ~u Se zice despre femeile care au rămas însărcinate îndată după căsătorie.

ghiorlan2 sm [At: PĂSCULESCU, L. P. 257 / V: gher~, ghir~ / Pl: ~i / E: nct] (Pop) Șobolan Cf colțan.

GHIORLÁN, ghiorlani, s. m. (Reg. și fam.) Țopârlan, bădăran. – Probabil de la ghiorăi.

GHIORLÁN, ghiorlani, s. m. (Mold.; în limbajul claselor dominante din trecut, spre a marca deosebirea de condiție socială) Țopîrlan, bădăran, țărănoi. Auzi, obrăznicie?... un ghiorlan, c-un petec de pămînt, și uite ce gură face alăturea cu mine! CREANGĂ, A. 155. Florico?... Florico!... parc-aș fi de-o samă cu dînsu!... Da cucoană Florică nu poți să zici, ghiorlane? ALECSANDRI, T. 921.

GHIORLÁN ~i m. depr. fam. Persoană cu apucături grosolane, lipsită de educație; bădăran; țopârlan; necioplit; mitocan; mârlan; tolomac. /Din reg. a ghiorăi

ghiorlan m. Mold. bădăran, mojic: un ghiorlan cu un petec de pământ CR. [Lit. șobolan (v. gherlan)].

ghĭorlán și (Arg.) gherlán m. (rus. gorlán, a. î., d. gorlánitĭ, a răcni, górlo, gîtlej. V. gîrlă. Cp. cu bădăran și mîrlan). 1) Iron. Mojic, țopîrlan (V. golan și ghĭogar). 2) (pin aluz. la glas). Chițcan, guzgan (popondoc ș. a.), numit și gorlan (Munt. est), gurlan (Mold. sud), ghirlan (Dobr.) și gherlan (Olt. Izv. Sept. 1923, 22).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghiorlán (reg.) (ghior-) s. m., pl. ghiorláni

ghiorlán s. m. (sil. ghior-), pl. ghiorláni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHIORLÁN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

ghiorlan adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ȚĂRĂNOI. ȚOAPĂ. ȚOPÎRLAN. VULGAR.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ghiorlán (gherlán), ghiorláni, s.m. (reg. și fam.) 1. țopârlan, golan, mojic, bădăran. 2. guzgan, chițcan, șobolan.

Intrare: ghiorlan
  • silabație: ghior-lan info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiorlan
  • ghiorlanul
  • ghiorlanu‑
plural
  • ghiorlani
  • ghiorlanii
genitiv-dativ singular
  • ghiorlan
  • ghiorlanului
plural
  • ghiorlani
  • ghiorlanilor
vocativ singular
  • ghiorlanule
  • ghiorlane
plural
  • ghiorlanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghiorlan

  • exemple
    • Auzi, obrăznicie?... un ghiorlan, c-un petec de pămînt, și uite ce gură face alăturea cu mine! CREANGĂ, A. 155.
      surse: DLRLC
    • Florico?... Florico!... parc-aș fi de-o samă cu dînsu!... Da cucoană Florică nu poți să zici, ghiorlane? ALECSANDRI, T. 921.
      surse: DLRLC

etimologie: