10 definiții pentru ghiorț
Explicative DEX
GHIORȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care bea un lichid cu înghițituri mari sau de intestinele goale. – Onomatopee.
GHIORȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care bea un lichid cu înghițituri mari sau de intestinele goale. – Onomatopee.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ghiorț i [At: DELAVRANCEA, H. T. 11 / V: ~rc / E: fo] 1 Cuvânt care imită sunetul produs de cel care bea un lichid cu înghițituri mari sau de intestinele goale. 2 Cuvânt care imită sunetul produs de un corp care este aruncat sau cade în apă. 3 Cuvânt care imită sunetul produs de stomac Cf ghiorțăi (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIORȚ interj. Onomatopee care redă sunetul ce se aude cînd cineva înghite cu zgomot o băutură sau cînd are intestinele goale. Dacă burta e goală, afurisita, te dă de rușine. O auzi: ghiorț, ghiorț, ghiorț. STANCU, D. 52. Suge un fund de tinichea [cu bragă]. Ghiorț, ghiorț, ghiorț. DELAVRANCEA, H. TUD. 15.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIORȚ interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de înghițirea cu lăcomie a unui lichid sau de intestinele goale). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ghiorț n. vânt din stomac ce iese cu sgomot prin gură. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghĭorț! interj. care arată huĭetu înghițiriĭ cu sughiț orĭ cu oare care huĭet, cum e cînd mănîncĭ cu lăcomie. – Sin. cu cogîlț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghiorc i vz ghiorț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
ghiorț interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
ghiorț interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ghiorț interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
ghiorț interj. – Exprimă zgomotul produs cînd se înghite mîncarea sau băutura. Creație expresivă. – Der. (în)ghiorțăi, vb. (a înghiți, a înfuleca, a îndopa; a ghiolcăi mațele), cf. ghiorăi; ghiorțăitură, s. f. (înghițitură mare; chiorăială).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ghiorținterjecție
- 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care bea un lichid cu înghițituri mari sau de intestinele goale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dacă burta e goală, afurisita, te dă de rușine. O auzi: ghiorț, ghiorț, ghiorț. STANCU, D. 52. DLRLC
- Suge un fund de tinichea [cu bragă]. Ghiorț, ghiorț, ghiorț. DELAVRANCEA, H. TUD. 15. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09