8 definiții pentru ghimpariță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIMPÁRIȚĂ, ghimparițe, s. f. Mică plantă erbacee cu frunze foarte ascuțite și cu flori verzi (Crypsis aculeata).Ghimpe + suf. -ariță.

GHIMPÁRIȚĂ, ghimparițe, s. f. Mică plantă erbacee cu frunze foarte ascuțite și cu flori verzi (Crypsis aculeata).Ghimpe + suf. -ariță.

ghimpariță sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~țe / E: ghimpe + -ariță] Mică plantă erbacee cu frunze foarte ascuțite și cu flori verzi (Crypsis aculeata).

GHIMPÁRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu frunze foarte ascuțite și înțepătoare ca un ghimpe și cu flori verzi; iarbă ghimpoasă. /ghimpe + suf. ~ar + suf. ~iță

ghimpariță f. iarbă ghimpoasă (Crypsis aculeata).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghimpáriță s. f., g.-d. art. ghimpáriței; pl. ghimpárițe

ghimpáriță s. f., g.-d. art. ghimpáriței; pl. ghimpárițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHIMPÁRIȚĂ s. (BOT.; Crypsis aculeata) (reg.) iarba-vătămăturii, iarbă-ghimpoasă.

GHIMPARIȚĂ s. (BOT.; Crypsis aculeata) (reg.) iarba-vătămăturii, iarbă-ghimpoasă.

Intrare: ghimpariță
ghimpariță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghimpariță
  • ghimparița
plural
  • ghimparițe
  • ghimparițele
genitiv-dativ singular
  • ghimparițe
  • ghimpariței
plural
  • ghimparițe
  • ghimparițelor
vocativ singular
plural

ghimpariță crypsis

etimologie:

  • Ghimpe + sufix -ariță.
    surse: DEX '98 DEX '09