GHIGILIC, ghigilice, s. n. (Mold., învechit) Scufie de noapte. Cuiburi de buhne, locuinți de stahii ce te înfiorează și unde ți se pare că vezi zăcînd cîte un matuf gîrbov, cu ghigilic pe frunte, cu mătănii în mînă. ALECSANDRI, C. 98. L-am găsit de la părinți împreună cu ghigilicul tatei și benișelul mamei. NEGRUZZI, S. I 301.