11 definiții pentru ghicitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor.

ghicitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), 283 / Pl: ~i, ~oare / E: ghici + -itor] 1 smf (În superstiții) Persoană care ghicește (2) Si: (îvr) ghicitoreasă. 2 sf Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă metaforic un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora Si: ghicitură. 3 (Bot; reg) Brândușă de toamnă (Colchicum autumnale). 4 sf (Bot; reg) Măseaua-ciutei (Erythronium dens-canis).

GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor.

GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m. și f. Persoană care exploatează credulitatea oamenilor, pretinzînd că știe să prezică viitorul. Ceea ce-mi spui, puica mamii, eram să ți-o spui eu mai înainte; căci nu de surda sînt ghicitoare. ISPIRESCU, L. 54.

GHICITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care ghicește; om care practică ghicitul. /a ghici + suf. ~tor

ghicitor m. cel ce pretinde a ghici.

ghicitór, -oáre adj. și s. Vest. Care ghicește (de obiceĭ, Țigancele-s ghicitoare). – În est gî-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghicitór s. m., pl. ghicitóri

ghicitór s. m., pl. ghicitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHICITÓR s. prezicător, (înv.) provideț.

GHICITOR s. prezicător, (înv.) provideț.

Intrare: ghicitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghicitor
  • ghicitorul
  • ghicitoru‑
plural
  • ghicitori
  • ghicitorii
genitiv-dativ singular
  • ghicitor
  • ghicitorului
plural
  • ghicitori
  • ghicitorilor
vocativ singular
  • ghicitorule
plural
  • ghicitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghicitor, -oare (persoană) ghicitoare

  • 1. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: prezicător provideț un exemplu
    exemple
    • Ceea ce-mi spui, puica mamii, eram să ți-o spui eu mai înainte; căci nu de surda sînt ghicitoare. ISPIRESCU, L. 54.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ghici + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09