GHIAUR, ghiauri, s. m. (Învechit) Poreclă șovină dată în trecut de turci celor de altă religie decît cea mahomedană (în special creștinilor). Jurase... moartea ghiaurului de la Celei. GALACTION, O. I 112. Dar iată-l! E vodă, ghiaurul Mihai... El vine spre pașă: e groază și vai, Că vine furtună. COȘBUC, P. I 206. Brîncovene Constantin, Boier vechi, ghiaur hain! ALECSANDRI, P. P. 210.