GHES, ghesuri, s. n. (Munt.; în legătură cu verbul «a da») Lovitură ușoară (mai ales cu cotul); ghiont. V. cot. Toți rămaseră mărmuriți de frumusețea lui și se uitau lung, dîndu-și ghesuri. DELAVRANCEA, S. 261. ◊ Expr. A da ghes (cuiva) = a îndemna, a îmboldi, a zori. Se simțea străin, fără să înțeleagă pricina și inima îi da ghes să pornească înapoi. POPA, V. 20. Calul o îmbărbăta și-i da ghes să meargă înainte. ISPIRESCU, L. 18.