gherman¹ sm vz ghiorman

Gherman (Ghiorman) m. sărbătoare băbească la 12 Maiu, cade 5 zile înainte de Ispas: Ghermanul se ține, ca câmpiile să fie ferite de grindină.

german¹ sm vz ghiorman

ghermăn¹ sm [At: VICIU, GL. / A și: ghermăn / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Cumpănă. 2 Furcă de la fântână.

ghermăn² sm vz ghiorman

ghiorman sm [At: RĂDULESCU-CODIN / V: ger~, gher~, ghermăn, (reg) ver~ / Pl: ~i / E: bg герман] 1 Sărbătoare de primăvară celebrată de țărani pentru a preveni căderea grindinei. 2 (Ban; îf gherman) Înălțarea Domnului. 3 Om năbădăios.

GHERMĂN s. v. cumpănă.

ghermăn s. v. CUMPĂNĂ.

GHERMAN, Oliviu (n. 1930, Mihai Viteazu, jud. Cluj), fizician și om politic român. Prof. univ. la Cluj-Napoca și Craiova. Președinte al Partidului Democrației Sociale din România (din 1992). Președinte al Senatului României (din 1992). Studii în domeniul fizicii teoretice („Fizica statistică”, „Fizica moleculară, termodinamică și statistică”).

GHERMAN lat. Germanus „frate”. I. 1. – post. (Ștef); – comis (17 A 117); Ghermăn/escul, Sava, din -ești (ib); Cu ă: Derman, Sava (Ard II 123); – I. 1646, mold. (Sd VII 292). 2. Gărmăniasa, T. (Isp III²). 3. Jermonești s. (16 B II 393). II. Cu e > io, fon. rus: 1. Gheorman log. munt. (Sd XI101); – olt., 1622 (RI VI 244); Ghiorman (17 B IV 178, 511). 2. Cu apoc.: Gheorma banul, sec. XVII, mold., scris și Ghiorma mold. (Sd V 85); Ghiorma (P¹¹; Paș; Șchei I); – pah. fiul Ghiocăi căp., 1671 (Cotr. 13);- fiul Fierei căp. (Cotr 54). 3. Ghiurman comis (Sur II), scris și Ghiorman și Ghiurma (17 B I 251, 264); Iorman, olt. (Cand 142), ca Iorga < Gheorga. 4. Cu apoc.; Ghiurma (17 A I 11); Ghiurmescul, Iane (17 B IV 174). 5. Giurm/a, -oiu < Gherman (etim. Cand. 143). 6. Cu ch < gh: Chirman (RI XIII 396). 7. Venerat în Bulgaria ca reminiscență a cultului unei divinități trace (Weig), cf. pt. datini. Candrea (op. cit. p. 143).