GHERLĂ, gherle, s. f. Închisoare, temniță. Se auzea glasul gros, răstit, al lui Dumitru, feciorul cel mai mare al lui Scăpău, – celălalt era la gherlă, prins la oraș cu specula. DUMITRIU, N. I. 18. Sîntem sătui de gherlă și de prigonirile domnului director. VLAHUȚĂ, O. A. 157.