12 definiții pentru gherilă guerilă

GHERÍLĂ, gherile, s. f. Denumire dată războiului de partizani în Spania și în țările Americii Latine; p. ext. mică trupă de partizani. [Var.: guerilă s. f.] – Din fr. guérilla, sp. guerrilla.

GHERÍLĂ s. f. Denumire dată războiului de partizani în Spania și în țările Americii Latine; p. ext. mică trupă de partizani. [Var.: guerílă s. f.] – Din fr. guérilla, sp. guerrilla.

gherílă s. f., g.-d. art. gherílei; pl. gheríle

gherílă s. f., g.-d. art. gherílei

GHERÍLĂ s.f. Război de hărțuială sau luptă de ambuscadă dusă de partizani sau de trupe regulate. [Var. guerilă s.f. / < fr. guérilla, sp. guerrilla].

GHERÍLĂ s. f. război de răfuială sau luptă de ambuscadă dusă de partizani ori de trupe regulate. (< fr. guérilla, sp. guerrilla)

GHERÍLĂ f. 1) Război purtat de partizani. 2) Grupă mică de partizani sau trupe regulate care duc un asemenea război. [G.-D. gherilei] /<sp. guerrilla, fr. guérilla

*gherílă f., pl. e (fr. guerrilla, d. sp. guerrilla, dim. d. guerra, războĭ). Hărțuĭală, războĭ numaĭ între trupe micĭ.

GUERÍLĂ s. f. v. gherilă.

GUERÍLĂ s. f. v. gherilă.

GUERÍLĂ s.f. v. gherilă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

gherílă s.f. în război, conflict de gherilă Război de hărțuială dus de partizani ◊ „Mercenari specializați în conflicte de gherilă” ◊ „22” 47/95 p. 3; v. și Ev.z. 30 XI 96 p. 1; v. și Hezbollah (1992) (din fr. guérilla, sp. guerrilla; DEX, DN3)

Intrare: gherilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gheri gherila
plural gherile gherilele
genitiv-dativ singular gherile gherilei
plural gherile gherilelor
vocativ singular
plural
guerilă
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gueri guerila
plural
genitiv-dativ singular guerile guerilei
plural
vocativ singular
plural